Catia Maxim

" Mare noroc că ești scriitor, cărțile ramân, glasul nostru, al celorlalți, se pierde repede. "

Simone de Beauvoir

  • 2014, Slow motion

  • Îngerii din Moscopole. Exilul- 2013

  • Îngerii din Moscopole-2011

    Catia Maxim

    Romanul Îngerii din Moscopole(editura TracusArte), fascinantă poveste petrecută într-un ţinut din Albania, descrie ultimile trei zile, din viaţa unui oraş prosper, în secolul XVIII, populat de vrednici armâni, arhonţi şi negustori influenţi precum:Simon Sina, Arghirie Atanasie Gojdu.

    Ioan Groşan

    O documentare riguroasă, deseori dificilă, asupra momentului ales, o viziune de ansamblu în care recrearea spaţiului şi timpului să se facă neostentativ, talent descriptiv şi portretistic, ştiinţa dialogului, simţ al construcţiei narative. Mă grăbesc să spun că toate acestea le-am întâlnit în cartea Catiei Maxim, Îngerii din Moscopole, apărută anul trecut la editura TracusArte.

  • Între timpuri-2010

    Catia Maxim

    Tudor, eroul romanului, se strecoară printre timpuri verbale-prezentul subţire, pus faţă în faţă cu trecutul mustind de amintiri- şi timpuri isorice. Apusul burgheziei, instaurarea comunismului au condus, inevitabil, la anihilarea instinctului de proprietate.

    Ştefan T. Coşovei

    Între timpuri este o carte împotriva uitării, un manifest al unei conştiinţe ultragiate, ce nu transformă istoria în supunere oarbă, ci relevă o autoare care face din aducere-aminte modelul metaforei existenţiale de a fi şi de a rămâne.

  • Ghici pe cine iubesc eu? 2009

    Catia Maxim

    Ghici pe cine iubesc eu? e romanul care aduce echilibrul în povestea de dragoste dintre Adrian şi Smara. Dacă în Încă un pas, cartea de debut a Catiei Maxim, totul era înfăţişat din perspectiva soţiei, a Smarei, Ghici pe cine iubesc eu?, apărut în primăvara anului 2009, prezintă triunghiul conjugal din perspectiva lui Adrian. Acum, Smara, soţia e un personaj secundar în economia romanului.

    Dumitru Augustin Doman

    Catia Maxim este o tânără prozatoare, cu precădere romancieră, care se ia în serios, care ştie că proza de amplă respiraţie presupune structură narativă, story şi, mai ales, personaje. Catia Maxim este autoarea romanului de atmosferă cotidiană, de strictă actualitate.

  • Clipe salvate – 2008

    Catia Maxim

    Ideea de bază care străbate cartea de la un capăt la altul, nu e aceea a trăirii clipei în sens hedonist, aşa cum unele voci s-au grăbit să lipească o etichetă. Deşi poveştile celor opt femei sunt construite similar, fiecare în parte beneficiază de o anume unicitate şi exprimare distinctă. Esenţa cărţii se regăseşte în ideea că bărbaţii şi femeile au şansa să trăiască împreună momente unice, în pofida tuturor diferenţelor.

    Nicole Nicolescu

    Am citit ambele romane şi am descoperit firi sensibile cu multă imaginaţie. Despre "Clipe Salvate" aş putea spune că sunt clipele unor femei salvate de întâlnirile cu alţi bărbaţi. O carte ce şochează prin francheţe, o carte ce descrie un univers colorat senzual, femei ce îşi caută erotismul şi îl găsesc!

  • Încă un pas, 2007

    Catia Maxim

    Încă un pas este un roman atipic despre căsătorie, infidelitate, sex şi iubire apărut la Editura Echinox din Cluj. O poveste despre o situaţie ce se naşte în viaţa multor cupluri: infidelitatea. El, soţul, este atras de o altă femeie. S-ar spune că o înşeală. Dar ce înseamnă de fapt a înşela? Şi cum reacţionează o soţie într-o astfel de situaţie?

    Violeta-Loredana Pascal

    Încă un pas e romanul de debut al Catiei Maxim. O lecţie de viaţă, o poveste de iubire, despre trădare şi forţa de a merge mai departe.

Cine e Catia Maxim?

Copilăria, în periferia bucureşteană, din imediata apropiere a pădurii Andronache, explorate alături de dragi prieteni, reîntâlniţi peste ani şi ani, al căror glas, când mă strigau Cati, hai să evadăm, îl mai aud şi azi, mi-a oferit clipe frumoase ce au marcat fiinţa rebelă, sub aparenţa fetiţei liniştite. Şcoala generală 39, fără rezultate spectaculoase şi liceul teoretic Ion Creangă (secţia clasică) s-au succedat armonios. Ultimul an de liceu, o pendulare între dorinţa de a urma actoria şi aceea de a fi profesoară, a fost marcat de ţeluri hrănite cu mult teatru şi speranţa de a preda eu însămi limba franceza pe care am iubit-o, aş zice, dintotdeauna. Frumoase erau zilele destinate retroversiunilor, când la o masă de fier forjat, de la expoziţia florală din parcul Herăstrău, îmi alegeam texte din autorii pe care-i iubeam: Ionel Teodoreanu cu romanul preferat Să vie Bazarca sau Hortensia Papadat-Bengescu. În ultimul trimestru de liceu am hotărât că voi fi profesoară de franceză, dar am ratat la… mustaţă admiterea. Am decis să lucrez şi m-am angajat la ICRM Bucureşti, undeva pe şoseaua Viilor, unde câteva luni m-am ocupat de întocmirea de avize şi facturi, scrise pe uriaşe calculatoare Felix, iar anul următor am dat din nou examen la filologie, secţia română-franceză şi am obţinut un rezultat frumos. După absolvirea facultăţii de litere a Universităţii Bucureşti, repartizată profesor într-un sat din în judeţul Giurgiu, timp de un an am locuit şi am am predat, acolo, româna şi franceza. Câţiva ani de învăţământ, examenul de definitivat… Ani ce mi-au tulburat pasiunea de a mai fi profesor: suplinitoare la diferite şcoli din Bucureşti, dădeam meditaţii, făceam corectură la un ziar, ca să mă pot întreţine. Aşa, am renunţat la învăţământ şi am participat la un concurs pentru obţinerea unui post de corector la editura Ion Creangă. Corectura pe manuscrisele cărţilor pentru copii mi-a oferit alte perspective şi, într-o continuitate firească, a urmat perioada de redactare, când am avut şansa să inaugurez colecţia Cupidon a editurii cu două minunate povestiri: Întâia iubire, Duduia Margareta(Mihail Sadoveanu). Am redactat de asemenea Ţara lui Gufi (Matei Vişniec), Întâmplări din pădure (Ion Lazu ). Dar, în 1992, rebela din mine a hotărât să părăsească editura şi am demarat, alături de soţul meu, o interesantă activitate imobiliare(închirieri în regim hotelier). Iar cum totul a fost mişcător în viaţa mea, schimbările s-au succedat şi ele una după alta şi, din 2007, m-am aşezat cu mintea şi sufletul în faţa computerului şi am început să scriu. Apropo de numele de autor: Catia- reprezintă numele meu de botez, iar Maxim, completarea firească.

2007   roman- Încă un pas,  Echinox

2008  povestiri – Clipe salvate, Nicol

2009  roman- Ghici pe cine iubesc eu?, Semne Artemis

2010  roman- Între timpuri, Tracus Arte

2011  roman – Îngerii din Moscopole, Tracus Arte

2013  roman- Îngerii din Moscopole. Exilul, Tracus Arte

2014  roman- Slow motion, Tracus Arte

2015  roman- Îngerii din Moscopole. Istorii îngemănate, Tracus Arte