Copilăria, în periferia bucureşteană, din imediata apropiere a pădurii Andronache, explorată alături de prieteni dragi, reîntâlniţi peste ani, al căror glas, când mă strigau Cati, hai să evadăm, şi azi îl mai aud, mi-a oferit clipe frumoase ce au definit o rebelă, sub aparenţa fetiţei liniştite. Şcoala elementară şi liceul teoretic Ion Creangă (secţia clasică) s-au succedat armonios. Ultimul an de liceu, o pendulare între dorinţa de a urma actoria şi aceea de a fi profesoară, a fost marcat de ţeluri hrănite cu multe spectacole de teatru şi speranţa de a preda limba franceza pe care mereu am iubit-o. Frumoase erau zilele destinate retroversiunilor! La o masă din fier forjat, la expoziţia florală din parcul Herăstrău, îmi alegeam textele din autorii preţuiţi: Ionel Teodoreanu şi romanul Să vie Bazarca sau Hortensia Papadat-Bengescu. În ultimul trimestru, am hotărât că voi fi profesoară de franceză, dar am ratat la… mustaţă.
Am decis să lucrez. M-am angajat la ICRM Bucureşti, undeva pe şoseaua Viilor şi câteva luni am întocmit avize sau facturi pe uriaşele calculatoare Felix(vi le mai amintiţi?), iar anul următor am dat din nou examen la filologie, secţia română-franceză. Am obţinut un rezultat frumos.
După absolvirea facultăţii de litere a Universităţii Bucureşti, repartizată profesor într-un sat din judeţul Giurgiu, timp de un an am locuit şi am am predat, acolo, la o şcoală, desprinsă parcă din alte timpuri, limba româna şi franceza. Câţiva ani în învăţământ, examenul de definitivat… Ani ce mi-au tulburat pasiunea de a mai fi profesor: suplinitoare la mai multe şcoli din Bucureşti, meditam, făceam corectură la un ziar, să mă pot întreţine. Am renunţat la învăţământ şi am participat la un concurs pentru obţinerea postului de corector(extrem de vânat) la editura Ion Creangă. L-am câştigat. Corectura pe manuscrise, ce urmau să devină cărţi pentru copii, mi-a oferit alte perspective şi, într-o continuitate firească, am devenit redactor de carte(alt concurs) şi am avut bucuria să înfiinţez prima colecţie Cupidon ce a debutat cu povestirile: Întâia iubire, Duduia Margareta(Mihail Sadoveanu). Am redactat de asemenea Ţara lui Gufi (Matei Vişniec), Întâmplări din pădure (Ion Lazu ).
În 1992, rebela din mine a hotărât să părăsească editura şi am demarat, alături de soţul meu, o interesantă activitate imobiliară(închirieri în regim hotelier).
Dar cum totul a fost(ce bine!) şi e prea mişcător în viaţă, schimbările s-au succedat şi, din 2007, m-am aşezat cu mintea şi sufletul în faţa tastaturii şi am început să scriu:
- 2007, romanul Încă un pas, apărut la editura Echinox (Cluj)
- 2008 , editura Nicol(Bucureşti) , volumul de povestiri Clipe salvate
- 2009, grupul editorial SemnE-Artemis(Bucureşti) , romanul Ghici pe cine iubesc eu?
- 2010, romanul Între timpuri, editura Tracus Arte.
Şi, apropo de numele de autor: Catia- reprezintă numele de botez, iar Maxim mi s-a părut completarea cea mai firească…
De curând, am finalizat romanul Îngerii din Moscopole(prima parte), ce urmează să apară tot la editura Tracus Arte , înainte de târgul de carte din această toamnă(2011).
- 24 noiembrie, 2011, în cadrul târgului Internaţional Gaudeamus, la standul editurii TracusArte, se lansează romanul Îngerii din Moscopole a cărui prezentare e făcută de Cornelia Maria Savu şi editorul Ioan Cristescu.
