Cine e Catia Maxim ?

Mi-am petrecut copilaria la o periferie bucuresteana, in imediata apropiere a padurii Andronache, pe care am explorat-o alaturi de prietenii mei care, mai tot timpul, ma strigau: "Cati, hai sa ne jucam!" Clipe frumoase care au marcat o personalitate rebela, sub aparenta unei fetite linistite. Scoala generala 39, fara rezultate spectaculoase, apoi liceul teoretic Ion Creangă (secţia clasică) s-au succedat armonios. . Ultimul an de liceu reprezinta o zbatere intre dorinta de a urma actoria si aceea de a fi profesoara. Perioada aceea a fost marcată de căutarea unor idealuri hrănite cu multe piese de teatru şi cu speranţa de a preda la un moment dat limba franceza.

Mă gândesc la zilele când făceam traduceri (în grădina expoziţiei florale din parcul Herăstrău) din româna în franceză, textele preferate fiind din Ionel Teodoreanu. Iubeam mult cartea Să vie Bazarca! În ultimul trimestru de liceu am hotărât că voi fi profesoară de franceză. Am pierdut! Apoi am decis să lucrez şi m-am angajat la ICRM Bucureşti (undeva pe şoseaua Viilor).

Câteva luni m-am ocupat de întocmirea de avize (scrise pe uriaşele calculatoare Felix) ale unor produse de papetărie. Anul următor am dat din nou examen la filologie, secţia română-franceză şi am reuşit. Am absolvit facultatea de litere a Universităţii Bucureşti, în anul 1981. Repartiţia ca profesor a fost undeva, în judeţul Giurgiu, unde am şi locuit timp de un an. Au urmat câţiva ani de învăţământ,când mi-am dat examenul de definitivat. Acei ani mi-au destrămat idealurile legate de pasiunea de a fi profesor: devenisem între timp suplinitoare la diferite şcoli din Bucureşti, dădeam meditaţii, făceam corectură la un ziar. Am renunţat la învăţământ şi în 1986 am dat concurs pentru obţinerea unui post de corector la editura Ion Creangă. Am reuşit şi am început corectura pe manuscrisele unor cărţi pentru copii. Într-o continuitate firească a urmat activitatea de redactor, perioadă în care am adăugat la colecţia Cupidon a editurii două povestiri minunate: Întâia iubire, Duduia Margareta (Mihail Sadoveanu). Am mai redactat Ţara lui Gufi (Matei Vişniec), Întâmplări din pădure (Ion Lazu ). În anul 1992, rebela din mine a hotărât să părăsească editura şi am început, împreună cu soţul meu, o nouă activitate în cadrul unei mici societati, iar în prezent mă ocup de un sector imobiliar.

2007 a marcat debutul literar cu romanul Încă un pas, apărut la editura Echinox (Cluj), apoi în primăvara lui 2008 am editat la editura Nicol (Bucureşti) povestirile scurte din Clipe salvate.
Anul acesta, tot în primăvară, am lansat un al treilea roman, apărut la grupul editorial SemnE-Artemis, intitulat Ghici pe cine iubesc eu?
Catia e numele de botez (Ecaterina), iar Maxim e un determinant, devenit în acest context o completare a numelui cu care semnez, atunci când scriu.