Cu sculptorul Mihai Tugearu

Alături de George Motroc, autor al câtorva cronici despre Ghici pe cine iubesc eu?, Între timpuri şi Clipe salvate

Aurica Piha( Radio România Internaţional), moderatoarea evenimentului şi Mihai Tugearu

Cu Rodica Ciobanu o cititoare

Autograf

În timpul lansării

Cu Dan Carmihai(stânga) şi editorul Ioan Cristescu(dreapta)

Din nou, cu Aurica Piha şi Mihai Tugearu

Flori de la o cititoare

Autografe

Lansare cu flori

Se poate citi şi aici sau aici

watch?v=euMRnxJyzw4

Prozele se refera in totalitate la experientele erotice ale unor femei ajunse la varste critice, neimplinite in sentimentele lor cele mai mai ascunse. Avem aici diverse fete ale femeii ce se decupeaza clar din valmasagul vietii sociale – si aici remarc atentia autoarei fata de femeia in sine, pe care nu o pune in lumina vulgara a scrierilor contemporane. Mai mult decat atat, gasim presarate in fiecare text fragmente ca: „(…) A realizat ca nu mai poate construi castele durabile pe un teren atat de fragil cum este omul. A invatat ca nimic nu dureaza, caci cu totii ne nastem intr-un univers instabil. Conditia umana presupune terenuri mlastinoase, instabile. Nimic nu se poate construi durabil. Suntem supusi oscilatiilor.” – (Zburatorul) sau: „(…) In acel moment uimirea lui nu a mai cunoscut margini. Se pare ca s-a foit putin jenat si Universul.” – (Punct si de la capat). Acestea intrerup cursivitatea povestirilor schimband grila valorica liniara (a discursului simplu) prin inlocuirea cu puncte valorice suplimentare.

Scrierile Catiei Maxim din acest volum sunt dovada ca se poate scrie despre erotism si fara a intra in sexualitate ca intr-un film porno, stil folosit cu o placere maladiva de mai toti autorii tineri. Recomand „Clipe salvate” ca pe o replica pe deplin opozabila literaturii erotice a vremurilor noastre care a facut din sex si pistol o tinta literara, ignorand frumusetea unui apus de soare, de pilda.

Cronica a apărut aici

Aşa cum sugerează titlul, avem de-a face cu un parcurs textual între un timp interior, un altul „recuperat” dintr-un jurnal al unei experienţe fictive ori reale şi un prezent continuu, dator unui trecut de care autoarea nu se poate despărţi.

Cele şase capitole (Bucureşti, O iubire, Şmenuri, Încă puţin, Căutări, Amurg) sunt tot atâtea ipostaze ale unui personaj mărturisitor, ce transformă trecutul în pagină de jurnal existenţial.

Ceea ce individualizează scrisul Catiei Maxim este capacitatea de schimbare a observaţiei asupra unei lumi pe care o locuieşte ori de care se lasă locuită: de la percepţia puberului până la impactul cu o realitate socială pe care vremurile o schimbă — indiferent de voinţa ei — după bunul plac… trece mult timp şi „curge multă vreme” până când conştiinţa autoarei se va adapta unei realităţi adesea dure, aflate într-o perpetuă schimbare: „În pod, printre tot felul de obiecte, avea sentimentul că plutea deasupra oraşului pe care-l cunoştea destul de puţin şi care-l fascina, provocându-i un sentiment paralizant de spaimă datorată mai ales forfotei de pe străzile largi. Amintirea uliţelor înguste din Glodeni, invadate de noroi, când ploua, sau de ţărână, când era vreme uscată, se estompa, deşi simţea ţărâna peste tot: miros de ţărână arsă. Cu capul pe un vraf de ţoale, privirea străpungea luminatorul din acoperiş. Totul era alandala în jur: cutii de carton, valize de diferite dimensiuni şi ziare, multe ziare adunate în teancuri legate cu sfoară. Căldura înăbuşitoare îi apăsa trupul. Simţea că nu avea aer. Toropeala îl legăna nefiresc. Ar fi dorit să se ridice, să părăsească locul, nu avea însă forţa necesară…”.

Spaţiul fizico-temporal este, parcă, divizat şi selectat prin ochii ba de copil, ba de matur surprins în diferite ipostaze ale istoriei. Tentaţia fixităţii, a imortalizării unei secvenţe istorice în insectarul unei epoci poate fi adesea un pericol pentru un romancier care alege, ca formă de exprimare conştientă, jurnalul ca document. Catia Maxim ocoleşte această capcană prin desele incursiuni în realitatea imediată, „condimentată” cu fapte ale unor personaje reale, evocate sau inventate. Mai mult, aceste personaje au viaţă, contur dinamic al existenţei în mişcare şi o acută nevoie de mărturisire. De altminteri, Între timpuri este romanul unei disperate nevoi de mărturisire.

Oamenii şi locurile trăiesc, evoluează, îmbătrânesc într-un ritm când lent, când lent-progresiv, când alert, când alert-brutal, într-o competiţie, în dorinţa de a readuce memoria într-un actual care să nu estompeze nimic din tensiunea existenţială. Sunt evocate nume (identităţi), trăiri intense până la dramatism, sentimente şi locuri ce dau contur sensibil acestor sentimente, drame şi consecinţele lor mai mult sau mai puţin imediate într-un caleidoscop ce se poate transforma, fără efort, prin voinţa autoarei, într-un ochean în­tors: de unde şi distanţarea faţă de nişte evenimente nelipsite de tragism: „Tudor a lăsat vinul de-o parte şi a rămas cu pri­virea pironită la ea. Cânta, cânta cu întregul ei suflet şi el, brusc, şi-a adus amin­te de satul lui şi de pământul pe care se odihnea, ori de câte ori se ducea cu vitele la păscut. O simţea, în acelaşi timp, pe Teo cu privirea lipită de cântăreaţa de pe scenă. Văzduhul tresărea şi vorbele răscoleau. Teo l-a prins de mână, nu-i mai dădea drumul.

Au rămas aşa, cu degetele împletite, lângă cele două căni de lut, umplute pe jumătate cu vin. Când s-a sfârşit cântecul, un moşneag s-a apropiat de scenă. Îi străluceau ochii când i-a zis:

— Fă-te bine, puica lu’ moşu!

Pe scenă a năvălit Ciuleandra. Teo sorbea din vin. Avea lacrimi în ochi când i-a spus:

— E Maria Tănase. Are cancer… E pe moarte!”.

Scriitoarea aglutinează secvenţe din realitatea imediată cu diverse relatări de la martori ai acelor vremuri şi are capacitatea de a reda firesc aerul unei epoci pe cale de a se estompa, cea a trecutului-prezent(sic). Implicarea obiectivă, dar şi detaşarea prudentă de locuri, glasuri, încăperi şi sentimente ascund o acută nevoie de eliberare prin mărturisire de sine. Pentru că, la sfârşitul lecturii acestui roman – ce nu duce lipsă de personaje ce par amputate de trecut, dar păstrează speranţa viitorului —, personajul principal rămâne însăşi autoarea.

Pericolul care pândeşte un astfel de roman-jurnal pare a fi, dacă privim antecedentele, excesul de sinceritate dus de alţi autori până în extremul intimităţii debordant-jenante. Aici, însă, Catia Maxim are ştiinţa de a nu se preda realului imediat şi consecinţelor lui… fără consecinţe. Este continuat cu obstinaţie un sens, un fir călăuzitor ce poate decurge din periplul acestor destine pasagere printr-o lume de cele mai multe ori ostilă sentimentului. Este ca şi cum trecutul se înverşunează să ridice la suprafaţă partea întunecată a unei umanităţi predispuse surpării şi neantizării: „Cu tâmplele-ntre palme, Arnold murmura îndurerat:

— Interzic evreilor să vândă sare, chibrituri şi tutun. Pe cei cu magazine alimentare îi obligă să le ţină închise duminica, vezi-doamne, cu scopul să promoveze comerţul românesc. Umblă tot felul de ciudaţi care socotesc şi evaluează proprietăţile. Mai mult, interzic ţăranilor să aducă marfă la locuinţele evreilor. Mi-a zis cineva că nu ştiu ce prefect militar de la Botoşani emite ordin prin care evreii sunt obligaţi să aprovizioneze între pieţe şi magazine după programul stabilit de comunişti”.

De la aburii parfumaţi ai copilăriei până la mirosul de praf de puşcă ori al dinamitei istoriei, în mod paradoxal, un aer de seninătate pluteşte, deodată, cu un calm iertător: „Prezentul se supune umil trecutului şi nu-i provoacă nostalgii sau regrete, bucurii sau amărăciuni. Amintirile sunt aduse în prim-plan, semn că ceva în fiinţa lui mai funcţionează. În alte împrejurări însă, o implicare afectivă i-ar fi însufleţit amintirile. În starea lui, realizează în precizia fiecărui de­taliu că e deasupra evenimentelor, regizor preocupat de spectacol, echilibrat şi fără patimă…”.

Între timpuri este o carte împotriva uitării, un manifest al unei conştiinţe ultragiate, ce nu transformă istoria în supunere oarbă, ci relevă o autoare care face din adu­cere aminte modelul metaforei existenţiale de a fi şi de a rămâne.

Cronică apărută aiciaici

Primire caldă printre scriitori, alături de poetul Adrian Suciu

Atmosferă veselă

Editorul Ioan Cristescu

Dan Mircea Cipariu

Doina Ghiţescu

Traian T Coşovei

Catia cu jumătate de zâmbet…Ce emoţii!

Între prieteni…

edit later: Un fragment, lecturat de autoare, în urmă cu câteva luni aici

„Clipe salvate”, cea de-a doua carte a Catiei Maxim, va avea la Bookfest 2010 un preţ special, de doar 5 lei. În volum veţi regăsi 8 povestiri ale unor femei care aleg să îşi trăiască viaţa din plin şi să se bucure de fiecare clipă şi de fiecare lucru care li se întâmplă. Târgul de carte Bookfest are loc în Bucureşti, la centrul expoziţional Romexpo în perioada 9-13 iunie 2010, iar cartea „Clipe salvate” va putea fi găsită alături de romanul „Ghici pe cine iubesc eu?” la standul Editurii SemnE-Artemis, pavilionul 16, stand C 01. În zilele 11, 12, 13 autoarea se va afla la standul editurii pentru sesiuni de autografe şi discuţii pe marginea celor două volume.

O altă noutate legată de Catia Maxim este faptul că siteul oficial are o nouă înfăţişare. Toţi cei care vor să afle mai multe despre scriitoare sunt aşteptaţi pe www.catiamaxim.ro, site care îşi aşteaptă vizitatorii  cu rubrici diverse, care acoperă segmente diferite legate de autoare. Pe site cei interesaţi vor găsi informaţii detaliate despre fiecare dintre cele 3 cărţi deja apărute, o biografie a autoarei, ştiri despre apariţii, lansări şi participări la diverse evenimente.

„Mare noroc că eşti scriitor, cărţile ramân, glasul nostru, al celorlalţi, se pierde repede, spunea Simone de Beauvoir. Mi-a plăcut foarte mult acest citat şi l-am ales şi pentru noul site” a declarat Catia Maxim. Autoarea a continuat: „Aceasta este o perioadă specială pentru mine, marcată de lansarea noului site şi de o promoţie specială pentru volumul Clipe salvate disponibil la un preţ special în cadrul Bookfest la standul editurii  SemnE-Artemis din pavilionul 16”.

Ambele volume disponibile în cadrul târgului de carte – „Clipe salvate” şi „Ghici pe cine iubesc eu?” – au primit de la apariţie aprecierile cititorilor, dar şi criticilor, beneficiind de numeroase prezentări în reviste cu profil divers, inclusiv în publicaţii de cultură.

Catia Maxim a debutat în anul 2007 cu romanul „Încă un pas”, apărut la editura Echinox (Cluj), a mai scris „Clipe salvate”, scurte povestiri (editura Nicol, Bucureşti, 2008), iar în primăvara lui 2009 a lansat romanul „Ghici pe cine iubesc eu?”, publicat la editura SemnE. În fiecare zi Catia îi aşteaptă pe toţi la discuţii pe teme diverse pe blogul ei intitulat, sugestiv, Pe canapeaua Catiei – http://catiamaxim.wordpress.com/ .

Dacă romanciera Catia Maxim nu are neapărat forţa analitică a unei Maria Luiza Cristescu, să zicem, în schimb are capacitatea de a crea atmosferă, personaje, situaţii care amintesc de proza regretatei autoare a Dulcei Brigitte. Cu diferenţa că aici, în Ghici…, avem de-a face nu cu analiză psihologică, în mod special, ci mai curând cu analiză comportamentală. Interesant este că o prozatoare îşi exersează condeiul pe trăirile intime, mai superficiale sau mai adânci, ale unui bărbat, şi nu, cum te-ai aştepta, ale unei femei. În speţă, este bine redată indecizia, starea de incertitudine în care se complace la infinit personajul Adrian, personaj definit în două fraze de un călugăr de pe Ceahlău: „Ai un suflet tare bun! Dacă o să-l mai laşi aşa la drumul mare, o să tragă toţi câinii de el”. În aceasta rezidă miza cărţii. Trăind aparent liniştit în domesticitatea a două, chiar a trei cămine, fără a-şi face abisale probleme existenţiale, în realitate, omul este singur, el trăieşte de fapt drama singurătăţii. Este singurul punct în care se întâlneşte cu Don Juan. De altfel, finalul rămâne deschis, cu Adrian într-o atmosferă cald-familială nu alături de nevasta Smara, nici de iubita Corina, ci de o a treia, Stela. Este mesajul unei poveşti de dragoste imposibilă.

Textul este fluent, monologurile interioare întrerup pe nesimţite naraţiunea în stilul direct, apoi sunt create, fără lipituri la vedere, dialoguri din monologuri interioare, dar şi dialog propriu-zis, autentic, fără note false. E ceea ce face lectura nu doar atractivă, dar şi savuroasă în multe locuri.
Catia Maxim este autoarea romanului de atmosferă cotidiană, de strictă actualitate.

Material apărut aici.

Tentaţia romanului de dragoste nu ocoleşte niciun potenţial autor. Dar genul implică, mai ales acum, la sfîrşitul istoriei (literaturii), dificultăţi insurmontabile. Pe cine interesează pe cine iubeşte personajul? Adrian o iubeşte pe Corina, dar nu vrea să o abandoneze pe Smara, soţia lui legitimă. Nu vrea nici măcar să-şi scoată verigheta cînd e cu amanta. De aici apar mici scandaluri, discuţii, filozofări, nimic din gesturile definitive ale Julietei sau ale lui Romeo. Personajele se despart, îşi împart destinele şi le reiau, dar destine de toată ziua, încît, dacă nimic nu zic senzaţional, dar neobişnuit măcar, nu se petrece, este firesc să ne întrebăm, cititori avizi de noutăţi, la ce bun lectura. Rela­tarea este suplă, corectă, a unei autoare care ştie carte, dar fără viraje stilistice şi schimbări de perspectivă care să ne bucure. În lipsa unei acţiuni palpitante, măcar stilul povestirii să aducă un suspans. Pe scurt, o carte printre altele, liniştită, una care nu produce revelaţii.

Gazda – Librăria Sadoveanu reprezentată de doamna Geta Munteanu.

Un moment pregatit de Teatrul InDArt

Actriţa Doina Ghiţescu a încântat asistenţa prin felul în care a citit un fragment din capitolul Schitul.

Actorul Daniel FăT,

prezentarea Catiei,

… şi aşteptata sesiune de autografe.

Aparut la Editura SemnE, Ghici pe cine iubesc eu? este un roman ce s-a bucurat de un real succes in randul cititorilor, fiind foarte bine primit. Catia Maxim a reusit sa surprinda in volum o turnura diferita a unei relatii conjugale ce devine din cuplu un triunghi. Romanul Ghici pe cine iubesc eu ? aduce obiectivitatea in redarea povestii de dragoste dupa ce primul roman al Catiei Maxim, Inca un pas, a prezentat intreaga istorie din perspectiva femeii.

Noul roman al Catiei arata pas cu pas esecul drumului infundat pe care barbatul si femeia il aleg tocmai din dorinta de a se limpezi. Adrian nu poate sa se dumireasca pe cine iubeste, Corina nu poate sa accepte ca fiinta iubita e mai mult decat un simplu obiect, iar Smara, sotia, personaj fara replica de asta data, se invaluie in tacere.

“Stiti de ce povestile sunt frumoase?Pentru ca ii aduna etern pe oameni laolalta. Mi se intampla si mie sa scriu de cativa ani …povesti. Ghici pe cine iubesc eu? e o poveste care sper sa isi netezeasca drumul catre cititori , un roman care mai face un pas de la Inca un pas spre un alt fel de intelegere a ceea ce i se poate intampla oricui, oricand… O carte scrisa mai echidistant, dar cu aceeasi daruire si bucurie a scrisului.” Catia Maxim

Sunteti asteptati asadar la o intalnire intre prieteni cu autoarea Catia Maxim. Vineri, 27 noiembrie, incepand cu ora 17:00, Catia Maxim la Libraria Sadoveanu – Bd. G-ral Magheru nr. 6-8, langa Cinema Scala. Intrarea este libera.

Afirmata prin romanele Inca un pas (editura Echinox, Cluj, 2007), Clipe salvate (editura Nicol, Bucuresti, 2008), Ghici pe cine iubesc eu? (editura SemnE, Bucuresti, 2009), ancorate in actualitate si considerate aproape incitante, Catia Maxim este tentata sa abordeze teme din ce in ce mai solicitante.

Evenimentul este organizat de PRwave INTERNATIONAL – www.prwave.ro.

Daca in “Adam si Eva”, iubirea era ridicata la nivel de ideal si perfectiune, ilustrandu-se in multiple ipostaze mitul androginului, in “Clipe salvate”, personajele mizeaza pe trairea clipei si pe o dragoste consumata intr-un prezent etern, in aspectul ei carnal, fara implicarea unui atasament afectiv care ar asigura si o continuare a povestii.

Cartea contine sapte povestiri, din care primele cinci prezinta un final comun si previzibil: personajul feminin cunoaste un barbat cu care ajunge inevitabil in pat, chiar daca prin acest gest inseala. Personajele feminine nu vad insa actiunea din perspectiva moralitatii, ci ele mizeaza doar pe trairea clipei.

Titlul de “Clipe salvate” se raporteaza la mentalitatea promovata oarecum de carte, si anume renuntarea la tabu-uri, trairea prezentului ca singur element temporal palpabil si ridicarea trairii dionisiace la rang de prioritate, atat timp cat “clipa” ofera o stare de extaz personajului.

Revenind la finalul previzibil, pot spune ca pe mine, ca cititor, ma dezamageste posibilitatea de a anticipa fara un prea mare efort actiunea povestirii. Ce imi mai mentine mie interesul treaz? Pentru ce as mai citi o povestire careia ii cunosc sau ii pot banui finalul? Nu ma incanta cu nimic o serie de povestiri trase la indigo, chiar daca se schimba decorul si personajele.

Fac exceptie de la regula ultimele doua povestiri: “Punct si de la capat” care prezinta doi indragostiti si dilemele lor in tentativa de a-si uni destinele, si “Visul”, caruia inca nu i-am gasit o logica in tematica generala a cartii. Probabil ca povestea a fost doar un pretext pentru sublinierea deja exhaustiva a ideii de “carpe diem”: “Si buzele ei par a rosti acele vorbe dintotdeauna simtite, dar nerostite: viata e vis, dar clipa exista!”

Cat despre aspectul moral sau imoral al alegerilor facute de personajele feminine din “Clipe salvate”, pot spune doar ca “Bancherul” mi-a pus capac. Un sot infirm isi incurajeaza sotia sa il insele, sub argumentul unei nevoi fizice:

“Am nevoie de o femeie adevarata langa mine! Nu o plangacioasa careia sa-i fie teama de propriile reactii, nu una care sa fuga de dorintele ei firesti [...]. Dupa care paraseste livingul si trecand pe langa femeia lui, o loveste usor strengar peste fund. Atat!”

Desi limbajul personajelor se vrea a fi unul veridic, mie mi-a parut cu atat mai fortat si mai teatral. Iar injuriile din carte, putine ce-i drept, nu fac decat sa agaseze vizual. Inca vad literatura ca pe un sector in care nu au ce cauta cuvintele vulgare. Le auzim si le citim oriunde, ele nu aduc nici un fel de beneficiu sau stil scriiturii, dimpotriva.

Recenzie apărută pe Renne.ro

Încă un pas

Romanul este un succes şi fiindcă întreg tirajul s-a epuizat în şase luni de la apariţie, în anul 2007. Povestea a suscitat interes – totul în carte fiind istorisit din perspectiva soţiei. Încă un pas a avut parte şi de o apariţie în cadrul TeleMatinulului de la TVR – puteţi vedea aici înregistrarea emisiunii.

“1. Catia, suporti un dialog care risca sa nu te puna in lumina favorabila?

Catia Maxim: Daca e doar in scopul limpezirilor, de ce nu?

2. Prima carte a aparut in 2007, la o editura din Cluj. Intra ea in vreo competitie?

Catia Maxim: Daca prin competitie se intelege o alegare la finele careia un Nene sau o Tanti iti dau un premiu sau o acadea, cu siguranta ca romanul meu de debut nu intra in astfel de competitii. Dar lasa-ma totusi sa mai adaug un detaliu: cele 500 de exemplare s-au epuizat in mai putin de un an de la aparitie, cartea mi-a adus cativa prieteni de aici si de peste hotare, dar mai ales a luminat niste vieti. Sigur ca, literar vorbind, acum as relua scriitura si poate ca pe viitor o voi reedita si o voi traduce in limba franceza, caci destinul Smarei se intersecteaza cu Parisul. Repet ceea ce am mai afirmat si cu alte ocazii: scrisul presupune o munca devoratoare de energii. Daca e facuta insa cu pasiune si daruire, – uite, vezi, folosesc termeni care-i fac pe unii sa strambe din nas -, atunci cu siguranta ca un anume stil se va inchega.”

Cititi aici intreg interviul.

“Catia Maxim: Succesul, apanajul unui club sau libertatea de a fi tu însuţi?

Cenuşă de Trandafir: Ce ai reuşit să faci până acum?
Catia Maxim: Multe! În primul rând am reusit să mă nasc. Şi asta ţine cumva de prima mea izbândă. Sunt sănătoasă, am un acoperiş deasupra capului, dar mai ales am reuşit să-mi cultiv an de an bucuria de a trăi.

CdT: Asemenea reuşite nu sunt suficiente pentru unii.

C.M.: Ai dreptate! Numai că eu am învăţat după multe poticneli să socotesc altfel. Şi asta tot o reuşită o consider.

CdT: Să înţeleg că ai trăit tot felul de experienţe…

C.M.: Da! Am ieşit de sub clopotul de sticlă sub care mă protejau părinţii şi am făcut ce m-a tăiat capul.

CdT: Nu prea sună educativ…

C.M.: Sigur, aşa rupt din context, poate induce la false interpretări, numai că eu am vrut să spun că practic dintotdeauna am vrut să testez realitatea cu propriile mele simţuri. Şi pot să mărturisesc că ele nu m-au trădat niciodată.”

Citiţi întreg interviul aici.

Adrian iubeşte două femei în acelaşi timp: pe Corina, care nu poate să accepte că fiinţa iubită este mai mult decât un simplu obiect, şi pe Smara, care se învăluie în tăcere.

Autoarea, Catia Maxim, intră în gândurile bărbatului, îi descrie spaimele, trăirile, surprinzând cu fineţe sentimentele celui ajuns la vârsta temerilor.
Editura Semne, Preţ: 17 lei

La relansarea romanului Catiei Maxim “Ghici pe cine iubesc eu?” au participat cititori, jurnalisti, oameni de comunicare si PR. Locul ales a fost unul important pentru orice carte – o librarie – un loc aparte de care se ocupa Carmen Dumitrescu, apreciata de cititori si cumparatori pentru promptitudinea cu care intelege sa se apropie de carti si sa le recomande cititorilor. Despre roman, despre Catia Maxim, dar mai ales despre povestea din carte au vorbit: Carmen Dumitrescu, jurnalistul Marian Dumitrescu si Catia Maxim. Doua fragmente din roman au fost daruite celor prezenti de talentatii membri ai Teatrului InDArt.

Evenimentul a fost marcat de cateva sublinieri ale Catiei Maxim: “De cate ori am ocazia afirm cu convingere ca bucuria e un sentiment aproape permanent al existentei mele. Cum altfel pot caracteriza eu acest moment in care la initiativa doamnei Carmen Dumitrescu, eu autor, putin cunoscut, ma intalnesc cu voi: cititori, prieteni si iata si reprezentanti ai presei, intr-o zi torida de vara, in perioada de plina vacanta? Sa mai adaug ca Adrian personajul acestui roman are inca o data ocazia sa va spuna, in felul lui cate ceva despre acel barbat care arunca toate mastile, ipocriziile,caruia nu-i pasa daca-l judecati sau il iubiti,daca il faceti rege sau il rastigniti.Caci el e rebelul pur in cautarea propriului sine. Sa mai adaug ca scrisul e experienta deplina care-mi ofera sansa sa ma apropii de oameni, astfel incat de trei ani de cand am inceput sa scriu am adaugat noi si noi prieteni? Prin urmare experienta scrisului va fi, sper, materializata in urmatorul roman pe care l-am inceput deja si care va fi o surpriza, dar mai ales o provocare pentru mine insami, fiind o abordare a unei noi tematici.”

Relansarea “Ghici pe cine iubesc eu?” a fost organizata de agentia de relatii publice PRwave International. Romanul a aparut la Editura SemnE, editura ce ofera publicului roman lucrari de exceptie din domenii precum arta, beletristica, stiinta-enciclopedie, filosofie si multe altele. Pentru mai multe informatii despre editura si cartile publicate de aceasta puteti accesa acest link.

“Ghici pe cine iubesc eu?”, lansat in primavara anului 2009 s-a bucurat de interes din partea cititorilor, existand librarii in care stocul s-a epuizat . Acesta este cel de-al treilea volum al Catiei Maxim, dupa “Inca un pas” (2007) si “Clipe salvate” (2008).Catia a mai declarat cu aceasta ocazie ca va asteapta pe toti la discutii pe teme diverse pe blogul ei intitulat, botezat sugestiv, Pe canapeaua Catiei.

PRwave este primul site din Romania dedicat in totalitate PR-ului, imaginii si comunicarii pentru afaceri si expertizei in aceste domenii. Dintre rubricile sale pot fi amintite Experts’ Opinion – articole scrise de specialisti romani si experti din strainatate – Case Studies, News, Forum, Events Calendar s.a. Site-ul este unicul din Romania care are un serviciu de PR integrat pus la dispozitia organizatiilor: campanii de relatii publice, imagine si comunicare online complete derulate prin intermediul site-ului. PRwave a inaugurat de asemenea si primul blog din Romania pe teme de PR – www.prwave.ro/blog.

PRwave – unor valuri nu poti sa li te impotrivesti!

PRwave INTERNATIONAL ofera servicii de consultanta in domeniul imaginii, comunicarii si relatiilor publice tuturor companiilor care constientizeaza faptul ca relatiile profitabile pe termen lung – cu asociatii, cu media, cu toti cumparatorii, cu furnizorii, cu distribuitorii s.a.m.d. – se realizeaza si se consolideaza prin implementarea unor strategii de imagine si relatii publice coerente.

“Asta seară la Librăria Academiei 95, Catia Maxim şi-a relansat romanul “Ghici pe cine iubesc eu?”.

Eu cred că este o carte extrem de incitantă, titlul însuşi stârnind la introspecţii. Cu siguranţă că fiecare din noi ne-am pus la un moment dat întrebarea şi poate ne-a fost teamă de răspunsuri, sau alteori nu am vrut să ne recunoaştem sentimentele sau poate cei mai curajoşi au acceptat cu seninătate.

De-abia aştept să citesc romanul să intru în atmosferă, dat fiind faptul că azi în cadrul lansării câţiva actori au recitat pasaje din carte într-o manieră inedită, care mi-a stârnit curiozitatea.

Atmosfera din librărie şi chipul uneia din actriţe mi-a amintit de copilăria mea petrecută printre zecile de cărţi cu pagini prăfuite care şi acum copleşesc biblioteca mamei.”

Continuarea materialului o puteţi citi aici.

La eveniment vor lua parte, printre altii, reprezentanti ai Editurii SemnE, Dan Simion directorul Asociatiei Culturale InDArt, oameni de comunicare si jurnalisti. Relansarea romanului va prilejui de asemenea intalnirea cu cativa dintre membrii trupei InDArt care vor interpreta cateva pasaje din carte.

Primit foarte bine de publicul cititor, noul roman al Catiei Maxim a avut tirajul epuizat in cateva librarii si a suscitat un interes deosebit si discutii aprinse. De altfel autoarea aduce in atentia tuturor un alt mod in care se reactioneaza in momentul in care intr-un cuplu apare o a treia persoana si se ajunge la un triunghi conjugal. Adrian este personajul aflat in centrul “Ghici pe cine iubesc eu?”, Catia reusind sa ofere in aceasta carte perspectiva barbatului dupa ce in “Inca un pas” sotia fusese in centrul atentiei. Si pentru ca e simpla, nesofisticata , autoarea Catia Maxim a reusit sa priveasca in inima ei si sa ii asculte doar pe cititori.

Referindu-se la roman, autoarea a declarat: “Ghici pe cine iubesc eu? Ghici cine sunt eu? Intrebari de cele mai multe ori retorice! Intr-un Univers in care totul se leaga , in mod paradoxal, oamenii se dezleaga. Dar nu in sensul libertatii, ci mai degraba al singuratatii, al cautarilor aberante pe drumuri ce se infunda. Nu intotdeauna exista indicatoare si nu sunt putini cei care se ratacesc pe ei si incurca itele propriului lor destin. Cu asemenea evidente ce dainuie de peste doua mii de ani, desi Isa-Omul a incercat sa ne spuna cate ceva, noi, oamenii am continuat sa bajbaim. Mi-am intrebat personajele din Ghici pe cine iubesc eu? despre toate aceste spaime care ne cutremura pe toti. Dar am simtit tacerea din jurul lor. Apoi m-am gandit la calugarul Nicodim. Cred ca acolo, sus, pe muntele Ceahlau, Adrian a vazut o lumina ce l-ar putea conduce la un eventual raspuns. De acolo , de la acel schit a simtit ca pornesc doua raze: una ce lumineaza lumea dinafara si alta lumea dinnauntru. Gestul lui Nicodim, de a-i darui caietul cu coperte de piele ce contine poate viata lui dinainte de experienta monahala, e de fapt o cheie spre un eventual raspuns si de ce nu spre un viitor roman. Ghici pe cine iubesc eu? nu ofera concluzii, ci doar aduce in prim plan setea de speranta, de bucurie, dar mai ales de iubire…” ne-a declarat autoarea.

Catia Maxim a debutat in anul 2007 cu romanul „Inca un pas”, aparut la editura Echinox (Cluj), a mai scris „Clipe salvate”, scurte povestiri (editura Nicol, Bucuresti, 2008), iar in primavara acestui an romanul Ghici pe cine iubesc eu?, aparut la editura SemnE. In fiecare zi Catia ii asteapta pe toti la discutii pe teme diverse pe blogul ei intitulat, sugestiv, Pe canapeaua Catiei.

Corina mi-a dat impresia femeii egoiste, care priveste totul din prisma propriilor sentimente. Ea cere necontenit locul de unica femeie din viata lui Adrian, loc ce considera ca i se cuvine. Corina incearca sa-si intinda tentaculele si sa acapareze intreaga viata a lui Adrian: se imprieteneste cu mama lui, prin intermediul careia ajunge sa stie tot ce se intampla in jurul iubitului ei.

In fata Corinei si a dragostei pe care Adrian o declara acesteia, Smara pare ca pierde teren si ca ramane o simpla piesa de decor, lipsita de importanta. Totusi, in noptile petrecute acasa, Adrian face dragoste cu Smara, mai multa decat au facut in ultimii 20 de ani de casnicie. O face cu un sentiment de vinovatie fata de Corina, clandestin, de parca Corina ar fi sotia, iar Smara amanta.

Prins intre sotie si amanta, Adrian se simte sufocat. Nici intalnirile cu o a treia femeie, Stela, nu il linistesc. Nu reuseste sa-si gaseasca nicaieri tihna, nici in bratele Corinei, nici in tacerea Smarei si nici in sarutarile razlete ale Stelei. La un moment dat, Adrian hotaraste sa plece pentru o perioada, sa fie singur.

- De ce pleci? – il intreaba Corina.
- Pentru ca dragostea nu-mi mai este de-ajuns.

Romanul Ghici pe cine iubesc eu? este de fapt romanul unei singuratati, cea a lui Adrian, care iubind doua femei si incearcand sa le multumeasca pe amandoua, devine, asa cum afirma si autoarea, o minge de ping-pong intre cele doua. In fond, spune Catia Maxim intr-un interviu romanul Ghici pe cine iubesc eu? e romanul barbatului care nu intelege femeile, dar are capacitatea sa le iubeasca.

Stiti cat de putini barbati stiu sa iubeasca?

Mi-a placut perspectiva abordata de Catia Maxim in aceasta carte si astept ca in noul roman pe care il pregateste, autoarea sa ne spuna si de ce inseala barbatii.

Recenzie realizată de Loredana Modoran şi apărută pe Renne.ro.

“Intamplator sau nu , la un moment dat mi-am aruncat privirea peste cartile Catiei Maxim. Trei carti publicate in trei ani: romanul Inca un pas (editura Echinox,Cluj, 2007), povestirile Clipe salvate ( editura Nicol, Bucuresti, 2008),romanul Ghici pe cine iubesc eu?( editura SemnE, Bucuresti, 2009). Lectura lor m-a incitat, m-a enervat, m-a bucurat. Curioasa sa o cunosc pe autoare, i-am solicitat un scurt interviu. Neconventional, spontan , asa ca si cum as fi vorbit cu mine insami!

Catia Maxim…?

CM: Da! E de la botez: Ecaterina.

Si Maxim?

Se uita la mine si rade.

CM: De la maxim! Incerc si eu marea cu sarea…”

Cititi interviul in totalitate aici.

Prezentare realizată de M. Criş şi publicată şi aici.

Lansarea s-a bucurat de prezenţa reprezentanţilor Teatrului InDArt care au şi interpretat un fragment din roman cu această ocazie.

“Ghici pe cine iubesc eu? Ghici cine sunt eu? Întrebări de cele mai multe ori retorice! Într-un Univers în care totul se leagă , în mod paradoxal, oamenii se dezleagă. Dar nu în sensul libertăţii, ci mai degrabă al singurătăţii, al căutărilor aberante pe drumuri ce se înfundă. Nu întotdeauna există indicatoare şi nu sunt puţini cei care se rătăcesc pe ei şi încurcă iţele propriului lor destin. Cu asemenea evidenţe ce dăinuie de peste două mii de ani, deşi Isa-Omul a încercat să ne spună cate ceva, noi, oamenii am continuat să bajbaim. Mi-am întrebat personajele din Ghici pe cine iubesc eu? despre toate aceste spaime care ne cutremură pe toţi. Dar am simţit tăcerea din jurul lor. Apoi m-am gandit la călugărul Nicodim. Cred că acolo, sus, pe muntele Ceahlău, Adrian a văzut o lumină ce l-ar putea conduce la un eventual răspuns. De acolo , de la acel schit a simţit că pornesc două raze: una ce luminează lumea dinafară şi alta lumea dinnăuntru. Gestul lui Nicodim, de a-i dărui caietul cu coperte de piele ce conţine poate viaţa lui dinainte de experienţa monahală, e de fapt o cheie spre un eventual răspuns şi de ce nu spre un viitor roman. Ghici pe cine iubesc eu? nu oferă concluzii, ci doar aduce în prim plan setea de speranţă, de bucurie, dar mai ales de iubire…” ne-a declarat in exclusivitate Catia Maxim.

Citind cartea nu poţi rămâne indiferent. Fie te revolţi, vrei să te implici în relaţie şi să pui la punct un personaj sau altul, fie eşti de partea cuiva şi ai lupta împotriva tuturor pentru acel erou. Adrian e bărbatul pe care Corina l-a aşteptat atâţia ani în singurătatea ei. Smara e soţia. O situaţie aparent imposibilă şi totuşi reală.

Va reuşi Ghici pe cine iubesc eu? să lămurească aspectele neclare din Încă un pas? Catia Maxim revine cu un roman cald, captivant, poveşti de iubire care se întreţes şi o perspectivă interesantă asupra vieţii, căsniciei şi fericirii.

Articol apărut aici.

La lansare vor participa, alaturi de autoarea cartii, Stefan Dulu, fondatorul editurii SemnE, poeta Clara Margineanu, Sorin Teodoriu (Bocancul Literar) si Emilia Ecaterina Danescu (Revista Internationala Online Starpress), precum si specialistii in comunicare Adriana Petrescu si Loredana Pascal. Invitatii se vor bucura de compania actorilor de la Teatrul InDArt, care vor interpreta un fragment din „Ghici pe cine iubesc eu?”.

Bazandu-se pe actiunea romanului „Inca un pas”, cel de-al treilea volum vine cu o perspectiva inedita, cea a personajului masculin din poveste. Oferind o abordare captivanta asupra povestii, „Ghici pe cine iubesc eu?” este un roman-oglinda, pe de o parte aflandu-se Smara, personajul principal din „Inca un pas” si de cealalta parte stand Adrian, sotul ei.

Cand sabloanele devin inutile, oamenii sunt minunati. Acest roman este povestea barbatului care evadeaza din comun: nu e afemeiat, desi ii plac femeile, nu e superficial, desi nu poate sa duca pana la capat un sentiment, nu e trist, desi are angoase existentiale. Femeile din viata lui, inclusiv mama, cer, pretind cu vehementa iubire, iar el se gaseste prins in vartejul daruirii. Singurul aliat e umorul si de aceea povesteste cu zambetul pe buze.

Catia Maxim a ales drumul de scriitor in anul 2007, cand a aparut la Editura Echinox (Cluj) “Inca un pas”, romanul ce marcheaza debutul sau in literatura. Anul 2008 a adus a doua aparitie editoriala: povestirile din “Clipe salvate” (editura Nicol, Bucuresti). In primavara acestui an scriitoarea ofera cititorilor un nou cadou ce se intituleaza “Ghici pe cine iubesc eu?”. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, Catia a fost o perioada profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat apoi la o editura pentru copii, in cadrul redactiei.

“Câteva cuvinte despre roman din partea autoarei.
Romanul “Ghici pe cine iubesc eu?” reia aceeaşi poveste de peste două mii de ani: triunghiul conjugal. Nimic nu e nou sub soare! Doar maniera în care o asemenea poveste e gestionată de protagoniştii ei. Adrian, bărbatul, care o vrea pe şi pe nevastă şi pe iubită, devine un soi de minge de ping-pong între cele două. Un roman care continuă într-un fel povestea din romanul de debut: Încă un pas!”

Citiţi materialul în întregime aici.

“Este important sa stiu ca orice cititor care doreste cartile mele, poate face rost de ele imediat. Sunt multumita ca firma care se ocupa de distributie realizeaza o acoperire nationala, oferind oricarui cititor acces mai usor la carte.” declara Catia Maxim si apoi adauga zambind:“Sunt multe clipele memorabile in viata unui om. Fiecare avem un sirag personal de momente de neuitat. Am incercat sa surprind in paginile acestei carti cateva clipe, cateva ipostaze, cateva femei si barbati si mai ales Libertatea, cu majuscula. De fapt v-am redat pe voi toti ,asa cum sunteti, dar cum nu stiu de ce,va e teama sa recunoasteti.”.

Librariile in care cei interesati pot gasi cartea Clipe salvate (editura Nicol, Bucuresti, 2008):

1. Aldan -Valcea
2.Eurolibris – Iasi
3.Libris – Brasov
4.Esotera -Timisoara
5.Ing Press – Brasov
6.Libraria Corina – Arad
7.Polsib – Sibiu
8.Libri Romania – Cluj
9.Sedcom Libris – Iasi
10. Prolibris – Botosani
11. Sina Libri – Sinaia
12.General Cart -Suceava
13.Libraria Casa Cartii – Suceava
14.Sedcom Libris – Deva
15.Sedcom Libris – Onesti
16.Sedcom Libris – Sibiu
Bucuresti
1. Libraria 17 – Sadoveanu
2. Libraria 88
3. Libraria 74 – Copiilor
4. Libraria 1 – Luceafarul
5. Libraria 41 – Lumina
6. Libraria 90
7.Bibliostar – Mihai Eminescu
8. Libraria Eminescu

Catia Maxim a debutat ca autor in Romania in 2007 cu romanul “Inca un pas”. 2008 aduce deja al doilea volum al sau, Clipe salvate. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a Facultatii de Litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Catia Maxim va invita zilnic sa dialogati pe blogul sau.

Lecturand noul volum al autoarei romane, veti avea ocazia sa cititi povesti care o au in centru pe femeia care se bucura de clipa. Femeia libera, lipsita de constrangeri si care isi asuma o doza de libertate se afla in centrul povestirilor.

Veti citi despre aventurile unor femei; veti trai clipe, intens, asa cum si personajele traiesc; absolutul fiecarei clipe este surprins in fiecare dintre povestirile ce parca accentueaza vechea vorba: carpe diem.

Clipe salvate aduce in atentie femei care pun accent pe moment; femei care nu se impiedica de “ce ar zice lumea”; femei care au cunoscut uneori un alt fel de relatie in casnicie, carora barbatul le-a aratat si alte cai de a iubi si de a fi casatorite.

“Scurte povestiri, personaje diferite, destine diferite. Si totusi exista ceva care le leaga. Si astfel devin asemanatoare. In fapt e vorba de dorinta lor, simpla si nevinovata de a comunica, de a merge catre lumina si mai ales de a privi in fiecare dimineata Rasaritul, soarele minunat si in felul asta de a primi caldura si stralucirea de la el. Sunt femei care au depasit prima tinerete si parca acum stiu mai bine ce vor.” – se spunea in comunicatul de lansare.

Materialul a apărut aici.

Ce va face Smara aflati citind cartea incitanta. Romanul are si multe pagini care indeamna la meditatie pe anumite elemente, lectura putand fi asadar realizata la suprafata ori in profunzime. Interesanta este nu doar modalitatea de a reactiona a Smarei – ci interesanta este si continuarea, modul in care se deapana povestea celor doi soti ulterior momentului in care sotia afla de iubita. Care este impactul pe care o astfel de veste il poate avea asupra unei femei? Care sunt consecintele faptelor amandurora? Mai sunt altii care sufera in aceasta poveste? Cum reactioneaza lumea? Iata tot atatea intrebari care poti fi puse in situatii de genul celei povestite in romanul de debut al Catiei Maxim.

Prezentarea a apărut aici.

Miercuri, 16 aprilie, ora 17.00, la Art Jazz Club (Bdul. N. Balcescu nr. 23 A – subsolul Galeriilor de Arta Orizont), Catia Maxim va invita sa participati la lansarea volumului sau de proza “Clipe salvate”.

Mihaela Pustea va expune la acest eveniment cateva din lucrarile sale. Volumul de proze a aparut la Editura Nicol si poate fi achizitionat in librariile.care fac parte din Centrul de librarii Bucuresti si on-line de pe site-ul www.universulcartii.ro .

Clipe salvate surprinde trairi speciale ale personajelor ce usor pot fi intalnite si in realitate. Veti vedea fantasme, veti citi despre Simpla alchimie, Insomnie, Bancherul in unele povesti desprinse din realitate insa care isi pastreaza o doza buna de imaginatie. “Sper ca si acest volum sa fie cautat de cititori si mai ales lecturat cu placere si va astept sa dialogam pe blogul meu” – Pe canapeaua Catiei – http://catiamaxim.wordpress.com/ ” a marturisit Catia Maxim.

Catia Maxim a debutat ca autor in Romania in 2007 cu romanul Inca un pas. 2008 aduce deja al doilea volum al sau, Clipe salvate. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Volumul de proze a aparut la Editura Nicol si poate fi achizitionat in librariile.care fac parte din Centrul de librarii Bucuresti si on-line de pe site-ul www.universulcartii.ro . “Clipe salvate surprinde trairi speciale ale personajelor ce usor pot fi intalnite si in realitate. Veti vedea fantasme, veti citi despre Simpla alchimie, Insomnie, Bancherul in unele povesti desprinse din realitate insa care isi pastreaza o doza buna de imaginatie. “Sper ca si acest volum sa fie cautat de cititori si mai ales lecturat cu placere si astept reactii de orice fel pe blogul meu” – Pe canapeaua Catiei” a marturisit Catia Maxim.

Scurte povestiri, personaje diferite, destine diferite. Si totusi exista ceva care le leaga. Si astfel devin asemanatoare. In fapt e vorba de dorinta lor, simpla si nevinovata de a comunica, de a merge catre lumina si mai ales de a privi in fiecare dimineata Rasaritul, soarele minunat si in felul asta de a primi caldura si stralucirea de la el. Sunt femei care au depasit prima tinerete si parca acum stiu mai bine ce vor.

Catia Maxim a debutat ca autor in Romania in 2007 cu romanul Inca un pas. 2008 aduce deja al doilea volum al sau, Clipe salvate. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Se spune ca un barbat adevarat «insala» cel putin o data in timpul unei casnicii. Catia Maxim ii provoaca pe toti cititorii blogului sau – Pe canapeaua Catiei (cei actuali dar si pe cei ce abia de acum incolo vor face cunostinta cu ea) – la o discutie deschisa pe acest subiect. In functie de raspunsuri, un psiholog va interveni cu replici de specialitate, mai ales ca in ciuda recunoasterii directe sau a ascunderii adevarului, mai exista o vorba: «Nu-mi da Doamne cat pot duce!». Cat a dus fiecare? – iata o intrebare-dezbatere incitanta, provocatoare, sincera deopotriva pentru domni si pentru doamne. “Bunica mea considera ca e normal si firesc ca un barbat sa insele in timpul unei casnicii cel putin o data, iar cand suratele ei spuneau ca sotii lor sunt niste sfinti, zambetul ei fermecator parca sugera ca totul e un secret bine ascuns” spune Catia Maxim. “Ce fac insa partenerele lor? Cum reactioneaza ele, atunci cand afla? iata intrebari interesante la care in nici un caz nu se poate oferi o solutie, insa se pot observa modalitati diferite, pe care va invit sa le descoperim impreuna.”

In insemnarea cu acelasi nume, Cum supravietuim variatiei in cuplu?, http://catiamaxim.wordpress.com/2008/03/23/cum-supravietuim-variatiei-in-cuplu/ Catia Maxim aduce in discutie situatia a 3 cupluri celebre: Mioara si Petre Roman, Madalin si Adriana Voicu si Bill si Hillary Clinton. Asadar trei cupluri si toate din politica. Trei optiuni diferite: divort, separare, supravietuire.

Tu ce ai de spus? Ce experiente te-au marcat? Ce ai face? Cum ai supravietuit sau cum au supravietuit prietenii, rudele aflate in situatii asemanatoare? Catia Maxim va provoaca la discutie si va asteapta pe blog!

Inca un pas este un roman atipic despre casatorie, infidelitate, sex si iubire aparut la Editura Echinox din Cluj. O poveste despre o situatie ce se naste in viata multor cupluri: infidelitatea. El, sotul, este atras de o alta femeie. Inca un pas este o poveste despre noi toti. O carte totusi optimista.

Cu Inca un pas, Catia Maxim debuteaza ca autor in Romania. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Autoarea romanului Încă un pas a lansat deja pe blog două teme interesante de discuţie, cea mai recentă fiind legată de “Ce facem cand cuplul devine un triunghi?”.

Participanţii la această temă au şansa de a câştiga un exemplar al romanului Catiei Maxim.
“Tema este interesantă şi actuală în multe cupluri de la noi şi nu numai. Sunt sigură că va fi o dezbatere aprinsă şi îi aştept pe toţi cei interesaţi să participe. Şi fiindca vorbim de Smara, de roman şi de situaţia înfăţişată acolo în paralel cu cele din realitate, m-am gândit să le ofer celor interesaţi posibilitatea de a câştiga un exemplar al romanului” a declarat Catia Maxim.

Câştigătorul va fi ales dintre cei ce comentează însemnarea Ce facem când cuplul devine un triunghi? pe blog până miercuri, iar anunţarea sa va avea loc joi, 20 martie.

Încă un pas este un roman atipic despre căsătorie, infidelitate, sex si iubire apărut la Editura Echinox din Cluj. O poveste despre o situaţie ce se naşte în viaţa multor cupluri: infidelitatea. El, soţul, este atras de o altă femeie. S-ar spune că o înşeală. Dar ce înseamnă de fapt a înşela? Şi cum reacţionează o soţie într-o astfel de situaţie? Smara, eroina cărţii, alege o cale mai puţin bătătorită. E o nevastă cu idei solide despre iubire, despre viaţă. Are două alternative: să lupte (eventual să înşele) sau să cedeze? Adrian şi Smara trăiesc o dramă. Cumplită! Drama tuturor cuplurilor care nu au comunicat suficient, adunând frustrările una după alta.

Încă un pas poate fi achiziţionată din reţeaua de librării din Bucureşti şi din ţară, din reţeaua Cărtureşti, sau prin comenzi pe email – la Librăria Carter, vânzare carte on-line, Lumea cărţii, sit-ul firmei Alfa şi Omega, Librăria Mihai Eminescu, Librăria Noi , accesându-se pur şi simplu numele autoarei.

O poveste despre noi toţi. O carte totuşi optimistă.

Cu Încă un pas, Catia Maxim debutează ca autor în România. Născută în Bucureşti, absolventă a facultăţii de litere, a fost câţiva ani profesor de limba română, după care a părăsit învăţământul. A lucrat la o editură pentru copii, la corectură, apoi în cadrul redacţiei.

Catia Maxim va invita la Salonul de carte si presa de la Muzeul National de Istorie a Romaniei la un moment de lectura din romanul sau de debut Inca un pas. Momentul va incepe vineri, 7 martie, la ora 15.00 la standul Alfa si Omega.

Inca un pas este un roman atipic despre casatorie, infidelitate, sex si iubire aparut la Editura Echinox din Cluj. O poveste despre o situatie ce se naste in viata multor cupluri: infidelitatea. El, sotul, este atras de o alta femeie. S-ar spune ca o inseala. Dar ce inseamna de fapt a insela? Si cum reactioneaza o sotie intr-o astfel de situatie? Smara, eroina cartii, alege o cale mai putin batatorita. E o nevasta cu idei solide despre iubire, despre viata. Are doua alternative: sa lupte (eventual sa insele) sau sa cedeze? Adrian si Smara traiesc o drama. Cumplita! Drama tuturor cuplurilor care nu au comunicat suficient, adunand frustrarile una dupa alta. Inca un pas poate fi achizitionata din reteaua de librarii din Bucuresti si din tara, din reteaua Carturesti, sau prin comenzi pe email – la Libraria Carter, vanzare carte on-line, Lumea cartii, sit-ul firmei Alfa si Omega, Libraria Mihai Eminescu, accesandu-se pur si simplu numele autoarei.

Cartea se gaseste si la standurile Alfa si Omega si al Editurii Nicol din cadrul Salonului de Carte si Presa ce se desfasoara pana pe 9 martie.

Inca un pas este o poveste despre noi toti. O carte totusi optimista.

Cu Inca un pas, Catia Maxim debuteaza ca autor in Romania. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Disponibila acum in librariile din tara

Catia Maxim debuteaza cu un roman atipic despre casatorie, infidelitate, sex si iubire – Inca un pas – aparut la Editura Echinox din Cluj. O poveste despre o situatie ce se naste in viata multor cupluri: infidelitatea. El, sotul, este atras de o alta femeie. S-ar spune ca o inseala. Dar ce inseamna de fapt a insela? Si cum reactioneaza o sotie intr-o astfel de situatie? Smara, eroina cartii, alege o cale mai putin batatorita. E o nevasta cu idei solide despre iubire, despre viata. Are doua alternative: sa lupte (eventual sa insele) sau sa cedeze? Inca un pas poate fi achizitionata din reteaua de librarii din Bucuresti si din tara, din reteaua Carturesti, sau prin comenzi pe email – la Libraria Carter, vanzare carte on-line, Lumea cartii, sit-ul firmei Alfa si Omega, Libraria Mihai Eminescu, accesandu-se pur si simplu numele autoarei.

E scrisa interesant, un stil care va placea multora si un autor care isi va gasi un loc in sufletul cititorilor. O poveste care se cere citita cu atentie, cu dorinta de a patrunde intelesurile ascunse ori subintelese. O carte dedicata “Tuturor femeilor: mame, prietene, amante sau iubite, sotii, calugarite sau tarfe. Si, mai ales, celui care m-a invatat sa iubesc asa ca in vechile legende, cu un sentiment lipsit de egoism. Celui ce m-a invatat ca iubirea nu inseamna neaparat sa fii langa fiinta iubita…”

Smara este o femeie fericita, casatorita cu un barbat minunat, viata insa ii demonstreaza ca a trait intr-o lume aproape paralela. A avut certitudinea ca sotul ei o iubeste neconditionat si ca nimic nu va tulbura existenta lor de cuplu idilic. Acum existenta lor e amenintata parca de toti demonii din ei.

Adrian si Smara traiesc o drama. Cumplita! Drama tuturor cuplurilor care nu au comunicat suficient, adunand frustrarile una dupa alta.

Inca un pas este o poveste despre noi toti. O carte totusi optimista.

Cu Inca un pas, Catia Maxim debuteaza ca autor in Romania. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.

Lansare “Inca un pas” Libraria Eminescu – 2007 from Violeta-Loredana Pascal on Vimeo.