Romanul Îngerii din Moscopole(editura TracusArte), fascinantă poveste petrecută într-un ţinut din Albania, descrie ultimile trei zile, din viaţa unui oraş prosper, în secolul XVIII, populat de vrednici armâni, arhonţi şi negustori influenţi precum: Simon Sina, Arghirie Atanasie Gojdu. Cum se naşte un război, ce urmări are drogul puterii sau cum se schimbă, una-două, ordinea economică şi politică în Balcani sub bagheta Guvernatorului Ali Pasha, leul de la Yannina, reprezintă câteva din reperele naraţiunii, situate la hotarul dintre ficţiune şi istorie, redată la prezentul istoric de Catia Maxim,”autoare care scrie, cum se zice, anul şi romanul.”(Dumitru Augustin Doman)

Un roman ce narează despre viaţa unui băiat care pleacă, prin anii ’30, dintr-un sat din Oltenia la Bucureşti, în speranţa că va duce o viaţă mai uşoară la oraş.
Tudor, eroul cărţii, se strecoară printre timpuri verbale- prezentul subţire, pus faţă în faţă cu trecutul mustind de amintiri- şi timpuri isorice.
Apusul burgheziei şi instaurarea comunismului a dus inevitabil la anihilarea instinctului de proprietate. Naţionalizarea, jaful la drumul mare, dar şi utopia că oamenii sunt egali au constituit intenţia iniţială a cărţii. Ulterior, ideea că în acest spaţiu geografic, năravuri vechi nu dispar, au făcut din Tudor un descurcăreţ.
Mai degrabă sugerată, mentalitatea neproductivă, lipsită de firesc a nivelării economice a celor mulţi, străbate romanul de la un capăt la altul.
Poveşti de dragoste, goană după bani, dorinţă de supravieţuire, contactul cu închisoarea şi, în final, revenirea la o normalitate pe care, Tudor, obosit şi bătrân, nu o mai pricepe în democraţia anilor ‘90, amintită en passant la nivelul câtorva replici.
Deşi trist, romanul e scris cu un soi de lejeritate ce conduce spre nuanţe umoristice, fără încrâncenări care să provoace dispute neproductive.

Ghici pe cine iubesc eu? e romanul care aduce echilibrul în povestea de dragoste dintre Adrian şi Smara. Dacă în Încă un pas, cartea de debut a Catiei Maxim, totul era înfăţişat din perspectiva soţiei, a Smarei, Ghici pe cine iubesc eu?, apărut în primăvara anului 2009, prezintă triunghiul conjugal din perspectiva lui Adrian. Acum, Smara, soţia e un personaj secundar în economia romanului. Şi acest roman ca şi celelalte două beneficiază de simplitate şi naturaleţe, atribute esenţiale pentru maniera de a scrie a Catiei Maxim, a cărei evoluţie pare mai evidentă în acest ultim roman.

Clipe salvate este ce-a de-a doua carte a Catiei Maxim. De această dată autoarea propune o serie de opt poveşti toate fiind nişte clipe trăite. Ideea de bază care străbate cartea de la un capăt la altul, nu e aceea a trăirii clipei în sens hedonist, aşa cum unele voci s-au grăbit să lipească o etichetă. Deşi poveştile celor opt femei sunt construite similar, fiecare în parte beneficiază de o anume unicitate şi exprimare distinctă. Esenţa cărţii se regăseşte în ideea că bărbaţii şi femeile au şansa să trăiască împreună momente unice, în pofida tuturor diferenţelor. Clipele de armonie care-i apropie sunt clipe salvate, pe care le regăsim în titlul cărţii.

Încă un pas – romanul de debut al Catiei Maxim reprezintă o poveste de succes. Acţiunea are în centru un cuplu, doi oameni căsătoriţi de aproape 20 de ani. În viaţa lui Adrian apare o tentaţie – Corina – căreia nu ii rezistă. Smara, soţia, află despre aventură însă decide să nu arunce pe fereastră tot ce au construit împreună şi alege să meargă mai departe.

Romanul este un succes şi fiindcă întreg tirajul s-a epuizat în şase luni de la apariţie, în anul 2007. Povestea a suscitat interes – totul în carte fiind istorisit din perspectiva soţiei. Încă un pas a avut parte şi de o apariţie în cadrul TeleMatinulului de la TVR – puteţi vedea aici înregistrarea emisiunii.